Doamne, Dumnezeule, fă ceva ca pocăiții să se pocăiască!…

VIDEO: Liviu Olah (1934-2008) – un om al rugăciunii

Charles Finney – Un hangiu nelegiuit

”Era în oraș și un patron al unei taverne de cea mai joasă speță, loc de întâlnire al tuturor dușmanilor trezirii. Taverna aceasta era o adevărată școală de hulire, iar proprietarul ei un om profan și josnic în adevăratul înțeles al cuvântului.

Într-o seară, omul acesta cunoscut și cu un prost renume a intrat în adunarea de rugăciune. Intrarea sa a tulburat pe toată lumea. Era de așteptat că venise pentru scandal. Vorbind, eu nu-l scăpam din ochi și am observat curând că omul era pradă celei mai mari tulburări. Se răsucea pe scaun și deodată se ridică tremurând tot și-mi ceru îngăduința să spună ceva. I-am acordat-o. El a făcut una din cele mai umile mărturisiri pe care mi-a fost dat să le aud vreodată.

Această întoarcere la Dumnezeu a zdrobit multe inimi nepocăite și a constituit un puternic mijloc pentru înaintarea lucrării lui Dumnezeu. Acest om a desființat tot ce era profan și lumesc în hanul său și în casa lui a fost organizată și ținută aproape seară de seară o adunare de rugăciune.”

(Bernard de Perrot, Cele mai frumoase pagini de Finney, Editura Societatea Evanghelică Română, Bucureşti, 1993)

Studiu din cartea „Apocalipsa”

Nu poți avea o relație sănătoasă cu Dumnezeu fără a te adânci în mod constant în Cuvântul Său, care este Biblia. Trebuie să mărturisesc faptul că, mai ales în primii ani ai vieții mele de credință, erau anumite părți din această Carte care îmi induceau stări nu tocmai confortabile. Treceam, pe rând de la groază la nedumerire, de la curiozitate la sentimentul că nu voi reuși niciodată a le înțelege pe deplin semnificațiile. Apocalipsa era una dintre acestea. Pe măsură ce anii au trecut am înțeles că, deși voi pătrunde tot mai mult pe măsură ce citesc, întotdeauna vor exista lucruri noi care mă vor umple de bucurie, prin mesajul divin ce mi le transmit, comori de descoperit și bucuria unei continue comunicări cu Creatorul.

Cei mai mulți oameni se apropie de Cartea Apocalipsei ca de un oracol, ce nu are altă menire decât să ne reveleze lucrurile ce vor fi la sfârșit. Alții au văzut în senzaționalul imaginilor descrise acolo o sursă de profit, generând o adevărată industrie din articolele, cărțile, filmele ce au fost produse pornind de la ea. Cei ce vor arunca însă a doua și a treia privire în carte, înțelegând-o din perspectiva relației, vor realiza că deși revelația cu privire la vremurile de pe urmă este una deosebit de importantă, scopul acesta este mult prea mic pentru a ne limita la el.

Apocalipsa este cartea ce îl are în centru pe Cristos glorificat, iar diferitele perspective de a privi sfârșitul nu fac decât să împartă sentimentele și oamenii: unii vor tresălta de bucurie, în timp ce alții se vor umple de groază la mesajul ei.

Vă invit ca, în lunile ce urmează, să urmăriți pe blogul ”Pentru Isus”ciclul de mesaje ce va parcurge întreaga carte a Apocalipsei. Capitol cu capitol, verset cu verset și adâncindu-vă în studiul ei veți descoperi frumusețea și măreția revelației divine. Mesajele vor fi prezentate de pastorul Florin Enescu, de la Biserica Calvary Chapel București și pot fi găsite în secțiunile ”Predici” și ”Apocalipsa” ale blogului.

Do you desire God?

VIDEO: A Paul Washer sermon jam on the simple truth that if your truly in Christ you will desire Him!

John Piper: MAKE WAR!

VIDEO: Jonh Piper predicând despre nevoia de a declara război păcatului din viața noastră.

Căutați fața lui Dumnezeu, cu rugăciune și smerenie…

„Dacă poporul Meu peste care este chemat Numele Meu se va smeri, se va ruga, şi va căuta Faţa Mea, şi se va abate de la căile lui rele, îl voi asculta din ceruri, îi voi ierta păcatul, şi-i voi tămădui ţara.” 

(2 Cronici 7:14)

Amazing Grace

VIDEO: a presentation from Central Christian Church, Las Vegas.

Charles Finney – Convertirea unui adversar

„Într-o zi, un om convins de universalism (doctrină potrivit căreia toți vom fi mântuiți până la urmă), s-a enervat din cale-afară, aflând că soția sa venise să mă asculte și s-a jurat că îl „va ucide pe Finney„. S-a înarmat cu un pistol și a venit în aceeași seară la adunarea unde predicam. Dumnezeu m-a făcut să predic cu o mare putere. Spre sfârșitul discursului meu, acel om, tare și voinic, a căzut de pe scaunul său în mijlocul auditoriului, gemând și strigând în gura mare că el se ducea în iad. A doua zi m-am dus să mă interesez despre el și am aflat că își petrecuse noaptea fără somn în cea mai mare tulburare, pe urmă, în zori, a plecat și n-a mai fost văzut. Cum eram pe stradă, l-am văzut pe la ora zece, ieșind din pădure. De îndată ce m-a recunoscut, a traversat strada în salturi, radiind de bucurie. M-a strâns în brațe, m-a ridicat de la pământ, m-a învârtit de două ori și apoi m-a lăsat jos.

– Ei bine, i-am zis, cum stați cu sufletul dumneavoastră?

– O, mi-a răspuns el, am petrecut noaptea într-o tulburare îngrozitoare. Fiindu-mi imposibil să mă rog, m-am dus în pădure. I-am spus lui Dumnezeu că eram osândit și pierdut, că eram atât de împietrit, că nu puteam nici măcar să-I dăruiesc inima mea.

– Bine, și ce s-a întâmplat?

– S-a întâmplat că mi-am pierdut orice convingere că sunt păcătos și orice frământare, până-ntr-acolo încât credeam că L-am întristat pe Duhul Sfânt. Și când v-am văzut, inima mea a început să ardă înăuntrul meu.

Omul acesta a fost cutând umplut de bucuria mântuirii.”

(Bernard de Perrot, Cele mai frumoase pagini de Finney, Editura Societatea Evanghelică Română, Bucureşti, 1993)

Charles Finney – Inimi zbuciumate

„A doua zi, dis-de-dimineață, au venit după mine de mai multe ori, ca să merg să vizitez mai multe persoane care erau într-o groaznică descurajare. Astfel, am fost condus acasă la mai multe persoane și peste tot am găsit oameni chinuiți de cea mai profundă convingere de păcat și de frământarea cumplită pe care o trăiau cu privire la sufletul lor.

După ce a stat cam șaisprezece ore fără să poată pronunța un cuvânt, doamna despre care am vorbit și care era una dintre cele mai bune membre ale bisericii a avut în sfârșit limba dezlegată. O cântare nouă i-a fost pusă în gură. Ea a mărturisit că toată viața ei de până atunci fusese încântată de ea însăși, crezându-se în tot acest timp creștină. Dar, în timpul predicii din ajun, a trebuit să recunoască faptul că nu Îl cunoscuse niciodată pe adevăratul Dumnezeu și că toate falsele sale nădejdi fuseseră nimicite. Dumnezeu a scos-o din groapa pieirii și din mocirlă și i-a pus picioarele pe stâncă.

O mare trezire spirituală a urmat printre membrii bisericii.”

(Bernard de Perrot, Cele mai frumoase pagini de Finney, Editura Societatea Evanghelică Română, Bucureşti, 1993)

Dăruind lui Dumnezeu

Richard Wurmbrand

„Când ai dăruit totul lui Dumnezeu, afară de inima ta, să ştii că n-ai dăruit nimic.”

RICHARD WURMBRAND

Studiu din Faptele Apostolilor

Florin Enescu

Dacă te numeri printre cei care studiază cu seriozitate Sfânta Scriptură, te invit să urmăreşti, pe blogul „Pentru Isus„, seria de mesaje biblice pe marginea cărţii Faptele Apostolilor, prezentate de către pastorul Florin Enescu, Calvary Chapel – Bucureşti.

Săptămâna aceasta îţi propun un maraton, care va acoperi primele 6 capitole, după care mesajele vor fi prezentate în ordinea prezentării, „la cald”.

Pentru a putea accesa secţiunea  Predici a blogului „Pentru Isus” dă click AICI.

The Need for the Baptism of the Holy Spirit

VIDEO: Pastor Ken Sutton sharing on the importance of baptism of the Holy Spirit for those involved in ministry, during the first session of the Calvary Chapel Romania Leadership Conference, held in Oradea on Tuesday evening, September 1, 2009.

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

Niciodată nu v-am cunoscut!

Evanghelia după Matei, Capitolul 7:

21 Nu orișicine-Mi zice: „Doamne, Doamne!” va intra în Împărăția cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu care este în ceruri.
22 Mulți Îmi vor zice în ziua aceea: „Doamne, Doamne! N-am proorocit noi în Numele Tau? N-am scos noi draci în Numele Tău? Și n-am facut noi multe minuni în Numele Tău?”
23 Atunci le voi spune curat: „Niciodată nu v-am cunoscut; departați-va dela Mine, voi toți cari lucrați fărădelege!”

Biblia ostaşului

Pr. Iosif Trifa

„Biblia este legătura mea zilnică cu Mântuitorul.

De câte ori deschid şi citesc în ea, simţesc ceva ce trece din ea în mine şi îmi umple casa sufletului meu cu lumină, cu putere, tărie şi bucurie sufletească. Prin citirea Bibliei, în toată ziua mă întâlnesc cu Mântuitorul meu Iisus Hristos şi stau de vorbă cu El şi El cu mine. Tot ce simt şi tot ce am este al Bibliei. Luaţi-mi Biblia şi mi-aţi luat totul, opriţi-mă să citesc în ea şi lumina din mine se va stinge…

Toată tăria mea este Biblia. Ea mă întăreşte, mă luminează, mă îndeamnă în toate împrejurările vieţii… Ea îmi dă armele ce trebuie unui bun ostaş al lui Hristos…”

PR. IOSIF TRIFA

How great is our God!…

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

Charles Finney – Vai de cel rău!

„Nu mi-am făcut griji despre ceea ce le voi vorbi şi, când Duhul Sfânt a venit peste mine, am fost convins că, o dată momentul sosit, Dumnezeu îmi va da ceea ce am de spus. Când am văzut că nimeni nu mai putea intra, m-am ridicat şi, lăsând la o parte cântarea, am strigat:

Vai de cel rău! Lui îi va merge rău, căci va culege rodul faptelor lui. (Isaia 3:11) 

Duhul lui Dumnezeu a venit peste mine cu o asemenea putere, încât cuvântul Său în gura mea a fost ca un foc de baterie. Timp de o oră şi mai bine am putut vedea cum acest foc ardea totul în jurul lui. Cuvântul lui Dumnezeu era asemenea ciocanului care sfarmă stânca, asemenea sabiei care pătrunde până acolo încât „despart sufletul de trup” (Evrei 4:12). Am putut dedea cum convingerea de păcat punea stăpânire peste toţi ascultătorii.

Pe când se retrăgeau, am văzut o doamnă pe care o transportau într-o altă sală, pradă celei mai mari tulburări.”

(Bernard de Perrot, Cele mai frumoase pagini de Finney, Editura Societatea Evanghelică Română, Bucureşti, 1993)

Where Are The Men Of God, by Steve Hill

Charles Finney – O zi de rugăciune

„Am convenit, diaconul şi cu mine, să petrecem ziua următoare în post şi rugăciune, separat dimineaţa şi împreună după-amiaza. A doua zi au parvenit la urechile mele ameninţările populaţiei. Era vorba să-mi dea paşaportul, să mă înjosească, să mă ungă cu gudron şi pene. Mulţi mă blestemau şi ziceau că-i făcusem să jure să nu-I slujească lui Dumnezeu, că-i făcusem să depună un jurământ public şi solemn de lepădare de Hristos.

După-amiază ne-am întâlnit, diaconul şi cu mine, într-o pădure şi am petrecut toată după-amiaza în rugăciune. Când s-a apropiat noaptea, Domnul a scos inima noastră la loc larg şi ne-a promis biruinţa.

Când a venit ora de adunare, am părăsit pădurea şi ne-am întors în sat. Mulţimea umplea în întregime sala de întrunire şi cei ce încă nu se duseseră acolo, văzându-ne trecând s-au grăbit să-şi părăsească unii afacerile, alţii fâneţele şi s-au dus la locul de închinare care era plin din cale-afară.”

(Bernard de Perrot, Cele mai frumoase pagini de Finney, Editura Societatea Evanghelică Română, Bucureşti, 1993)

Charles Finney – Un lucru de făcut

„Citând cuvintele slujitorului lui Avraam, le-am spus: „Acum dacă voiţi să arătaţi bunăvoinţă şi credincioşie faţă de stăpânul meu, spuneţi-mi; dacă nu, spuneţi-mi iarăşi, ca să mă îndrept la dreapta sau la stânga.”(Geneza 24:49. Le-am dezvoltat această temă în toate felurile, sfătuindu-i şi grăbindu-i să îmi spună ce au hotărât.

– Dacă n-aveţi intenţia să deveniţi creştini, le-am spus eu, dacă nu vreţi să vă înrolaţi în serviciul lui Isus Hristos trebuie s-o ştiu, ca să nu-mi mai pierd timpul pe lângă voi.

După ce m-am explicat bine, am observat că au înţeles bine şi că erau foarte surprinşi de modul meu de a proceda.

– Acum, le-am zis, trebuie să ştiu la ce să mă aştept. Cei care vor să se împace cu Dumnezeu să facă bine să se ridice în picioare. Cei ce, dimpotrivă, nu vor cu adevărat să devină creştini, să rămână jos.

Charles Finney – Cea dintâi misiune

„Mi-am început munca în oraşul Evan’s Mills, unde erau două biserici: una congregaţionistă, fără pastor, şi cealaltă baptistă, cu un pastor.

Oamnenii din Evan’s Mills au fost extrem de interesaţi de predica mea. Ascultătorii erau copleşiţi şi predicile mele lăudate. Biserica congregaţionistă conta pe o trezire şi era de aşteptat o mare propăşire. Fiecare predică, într-adevăr, producea convingerea de păcat la câţiva oameni. Totuşi, această convingere era departe de a fi generală.

Iar eu nu eram deloc satisfăcut. De aceea, după ce am predicat două sau trei duminici, şi câteva seri pe săptămână, le-am spus ascultătorilor mei că am venit acolo pentru mântuirea sufletelor lor; că ştiam că ei îmi laudă predicile, dar că, după toate acestea, eu nu venisem spre a le plăcea lor, ci pentru a-i aduce la pocăinţă; că puţin îmi păsa dacă predica mea era sau nu pe gustul lor, că era ceva care nu mergea deloc, fie la mine, fie la ei; că interesul manifestat faţă de predicarea mea nu le făcea nici un bine şi că nu mai puteam continua să-mi irosesc timpul pe lângă ei, dacă nu primeau Evanghelia.”

(Bernard de Perrot, Cele mai frumoase pagini de Finney, Editura Societatea Evanghelică Română, Bucureşti, 1993)