Charles Finney – Un lucru de făcut

„Citând cuvintele slujitorului lui Avraam, le-am spus: „Acum dacă voiţi să arătaţi bunăvoinţă şi credincioşie faţă de stăpânul meu, spuneţi-mi; dacă nu, spuneţi-mi iarăşi, ca să mă îndrept la dreapta sau la stânga.”(Geneza 24:49. Le-am dezvoltat această temă în toate felurile, sfătuindu-i şi grăbindu-i să îmi spună ce au hotărât.

– Dacă n-aveţi intenţia să deveniţi creştini, le-am spus eu, dacă nu vreţi să vă înrolaţi în serviciul lui Isus Hristos trebuie s-o ştiu, ca să nu-mi mai pierd timpul pe lângă voi.

După ce m-am explicat bine, am observat că au înţeles bine şi că erau foarte surprinşi de modul meu de a proceda.

– Acum, le-am zis, trebuie să ştiu la ce să mă aştept. Cei care vor să se împace cu Dumnezeu să facă bine să se ridice în picioare. Cei ce, dimpotrivă, nu vor cu adevărat să devină creştini, să rămână jos.

Am repetat invitaţia, ca să fie bine înţeleasă de toţi. Dar ei s-au uitat unii la alţii şi m-au privit şi toţi au rămas jos exact cum prevăzusem. Mi-am plimbat timp de câteva clipe privirile peste adunare, apoi am reluat:

– Hotărârea voastră e deci luată. L-aţi respins pe Isus Hristos. Voi singuri vă sunteţi martori unii împotriva celorlalţi şi Dumnezeu e martor împotriva tuturor. Atâta timp cât veţi trăi, vă veţi aduce aminte că voi v-aţi declarat public împotriva Mântuitorului. Voi aţi zis: „Nu vrem ca Omul acesta să domnească peste noi!”

De îndată ce am rostit aceste cuvinte, păru că mânia pune stăpânire peste ei. Se ridicară ca unul şi se aruncară spre uşă. Atunci am încetat să mai vorbesc. Ei s-au întors, pentru a vedea cauza tăcerii mele.

– Sunt foarte trist din cauza voastră, le-am spus. O să vă mai vorbesc o dată aici, mâine seară, dacă Domnul voieşte.

Ei au părăsit cu toţii sala, cu excepţia unui diacon al bisericii baptiste. Congregaţioniştii erau cu toţii derutaţi. Se gândeau că totul era pierdut şi că, prin imprudenţa mea, le năruisem toate speranţele pe care şi le puseseră în slujba mea.

Totuşi, diaconul baptist a venit la mine, mi-a luat mâna, spunându-mi cu un surâs:

– Frate Finney, acum îi stăpâniţi. Nu pot rămâne sub această lovitură, o să vedeţi. Cred că aţi făcut singurul lucru ce trebuia făcut. Vom vedea rezultatele.

Acesta era şi sentimentul meu.”

(Bernard de Perrot, Cele mai frumoase pagini de Finney, Editura Societatea Evanghelică Română, Bucureşti, 1993)

There are no comments on this post.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: