Charles Finney – Convertirea unui adversar
Aprilie 24, 2010

„Într-o zi, un om convins de universalism (doctrină potrivit căreia toți vom fi mântuiți până la urmă), s-a enervat din cale-afară, aflând că soția sa venise să mă asculte și s-a jurat că îl „va ucide pe Finney„. S-a înarmat cu un pistol și a venit în aceeași seară la adunarea unde predicam. Dumnezeu m-a făcut să predic cu o mare putere. Spre sfârșitul discursului meu, acel om, tare și voinic, a căzut de pe scaunul său în mijlocul auditoriului, gemând și strigând în gura mare că el se ducea în iad. A doua zi m-am dus să mă interesez despre el și am aflat că își petrecuse noaptea fără somn în cea mai mare tulburare, pe urmă, în zori, a plecat și n-a mai fost văzut. Cum eram pe stradă, l-am văzut pe la ora zece, ieșind din pădure. De îndată ce m-a recunoscut, a traversat strada în salturi, radiind de bucurie. M-a strâns în brațe, m-a ridicat de la pământ, m-a învârtit de două ori și apoi m-a lăsat jos.

Ei bine, i-am zis, cum stați cu sufletul dumneavoastră?

O, mi-a răspuns el, am petrecut noaptea într-o tulburare îngrozitoare. Fiindu-mi imposibil să mă rog, m-am dus în pădure. I-am spus lui Dumnezeu că eram osândit și pierdut, că eram atât de împietrit, că nu puteam nici măcar să-I dăruiesc inima mea.

Bine, și ce s-a întâmplat?

S-a întâmplat că mi-am pierdut orice convingere că sunt păcătos și orice frământare, până-ntr-acolo încât credeam că L-am întristat pe Duhul Sfânt. Și când v-am văzut, inima mea a început să ardă înăuntrul meu.

Omul acesta a fost cutând umplut de bucuria mântuirii.”

(Bernard de Perrot, Cele mai frumoase pagini de Finney, Editura Societatea Evanghelică Română, Bucureşti, 1993)

R.A.Torrey despre trezire
Octombrie 3, 2009

RATorrey

Reuben Archer Torrey

Au existat treziri religioase fără prea multă predicare, dar niciodată n-au existat treziri spirituale fără multă rugăciune„.

R. A: TORREY