Niciodată nu v-am cunoscut!
Februarie 7, 2010

Evanghelia după Matei, Capitolul 7:

21 Nu orișicine-Mi zice: „Doamne, Doamne!” va intra în Împărăția cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu care este în ceruri.
22 Mulți Îmi vor zice în ziua aceea: „Doamne, Doamne! N-am proorocit noi în Numele Tau? N-am scos noi draci în Numele Tău? Și n-am facut noi multe minuni în Numele Tău?”
23 Atunci le voi spune curat: „Niciodată nu v-am cunoscut; departați-va dela Mine, voi toți cari lucrați fărădelege!

Anunțuri

Charles Finney – Întoarcerea la Dumnezeu (2)
Septembrie 15, 2009

Era pe colină, la nord de sat, o pădure în care mă plimbam aproape zilnic, când era timp frumos. Dar era octombrie şi vremea deselor mele plimbări trecuse. Cu toate acestea, în loc să mă întorc la birou, m-am îndreptat spre pădure, pentru că simţeam nevoia să fug de orice ureche, de orice ochi omenesc, pentru a-mi vărsa inima înaintea lui Dumnezeu.

Dar orgoliul meu trebuia să se mai arate o dată. În timp ce urcam colina, mi se părea mereu că mă vede cineva care crede că mă duc să mă rog. Mi-era aşa de frică de oameni, încât mă ascundeam mergând de-a lungul gardului, până m-am găsit în afara situaţiei de a fivăzut din sat. Ajuns în pădure, am găsit nişte copaci mari, căzuţi, astfel încât lăsau între ei un loc gol. Era ca un refugiu bine închis. M-am strecurat înăuntru şi am îngenunchiat ca să mă rog. Citeşte mai departe…

Charles Finney – Întoarcerea la Dumnezeu
Septembrie 13, 2009

„În 1821, într-o duminică seară de toamnă, am luat hotărârea să rezolv problema mântuirii mele, să mă împac cu Dumnezeu, dacă acest lucru ar mai fi posibil. Dar, cum aveam multe lucruri de făcut, în biroul de avocat, am înţeles că nu mi-aş putea atinge scopul fără o dorinţă serioasă. Am luat deci hotărârea de a evita pe cât posibil tot ceea ce m-ar fi putut distrage şi de a mă dărui în întregime căutării mântuirii.

Dar eram foarte orgolios şi ştiam cu certitudine asta. Nu mă temeam să ies în evidenţă la adunările de rugăciune şi să acord cea mai mare atenţie problemelor religioase, până într-atât, încât ajunsesem să fiu considerat un „suflet neliniştit” – şi credeam că nu mă interesa deloc părerea oamenilor. Dar, trebuie să recunosc, nu eram deloc dispus să se ştie că eu căutam mântuirea. Citeşte mai departe…