Doamne, Dumnezeule, fă ceva ca pocăiții să se pocăiască!…
Februarie 7, 2012

VIDEO: Liviu Olah (1934-2008) – un om al rugăciunii

Charles Finney – Vai de cel rău!
Noiembrie 21, 2009

„Nu mi-am făcut griji despre ceea ce le voi vorbi şi, când Duhul Sfânt a venit peste mine, am fost convins că, o dată momentul sosit, Dumnezeu îmi va da ceea ce am de spus. Când am văzut că nimeni nu mai putea intra, m-am ridicat şi, lăsând la o parte cântarea, am strigat:

Vai de cel rău! Lui îi va merge rău, căci va culege rodul faptelor lui. (Isaia 3:11) 

Duhul lui Dumnezeu a venit peste mine cu o asemenea putere, încât cuvântul Său în gura mea a fost ca un foc de baterie. Timp de o oră şi mai bine am putut vedea cum acest foc ardea totul în jurul lui. Cuvântul lui Dumnezeu era asemenea ciocanului care sfarmă stânca, asemenea sabiei care pătrunde până acolo încât „despart sufletul de trup” (Evrei 4:12). Am putut dedea cum convingerea de păcat punea stăpânire peste toţi ascultătorii.

Pe când se retrăgeau, am văzut o doamnă pe care o transportau într-o altă sală, pradă celei mai mari tulburări.”

(Bernard de Perrot, Cele mai frumoase pagini de Finney, Editura Societatea Evanghelică Română, Bucureşti, 1993)

Charles Finney – O zi de rugăciune
Noiembrie 15, 2009

„Am convenit, diaconul şi cu mine, să petrecem ziua următoare în post şi rugăciune, separat dimineaţa şi împreună după-amiaza. A doua zi au parvenit la urechile mele ameninţările populaţiei. Era vorba să-mi dea paşaportul, să mă înjosească, să mă ungă cu gudron şi pene. Mulţi mă blestemau şi ziceau că-i făcusem să jure să nu-I slujească lui Dumnezeu, că-i făcusem să depună un jurământ public şi solemn de lepădare de Hristos.

După-amiază ne-am întâlnit, diaconul şi cu mine, într-o pădure şi am petrecut toată după-amiaza în rugăciune. Când s-a apropiat noaptea, Domnul a scos inima noastră la loc larg şi ne-a promis biruinţa.

Când a venit ora de adunare, am părăsit pădurea şi ne-am întors în sat. Mulţimea umplea în întregime sala de întrunire şi cei ce încă nu se duseseră acolo, văzându-ne trecând s-au grăbit să-şi părăsească unii afacerile, alţii fâneţele şi s-au dus la locul de închinare care era plin din cale-afară.”

(Bernard de Perrot, Cele mai frumoase pagini de Finney, Editura Societatea Evanghelică Română, Bucureşti, 1993)

Charles Finney – Un lucru de făcut
Noiembrie 10, 2009

„Citând cuvintele slujitorului lui Avraam, le-am spus: „Acum dacă voiţi să arătaţi bunăvoinţă şi credincioşie faţă de stăpânul meu, spuneţi-mi; dacă nu, spuneţi-mi iarăşi, ca să mă îndrept la dreapta sau la stânga.”(Geneza 24:49. Le-am dezvoltat această temă în toate felurile, sfătuindu-i şi grăbindu-i să îmi spună ce au hotărât.

– Dacă n-aveţi intenţia să deveniţi creştini, le-am spus eu, dacă nu vreţi să vă înrolaţi în serviciul lui Isus Hristos trebuie s-o ştiu, ca să nu-mi mai pierd timpul pe lângă voi.

După ce m-am explicat bine, am observat că au înţeles bine şi că erau foarte surprinşi de modul meu de a proceda.

– Acum, le-am zis, trebuie să ştiu la ce să mă aştept. Cei care vor să se împace cu Dumnezeu să facă bine să se ridice în picioare. Cei ce, dimpotrivă, nu vor cu adevărat să devină creştini, să rămână jos.

Citeşte mai departe…

Charles Finney – O viziune
Noiembrie 6, 2009

„Într-o dimineaţă, de cum am intrat în lăcaşul de închinare, slava lui Dumnezeu îmi apăru şi mă înfăşură cu o strălucire minunată, de nedescris care aproape că m-a doborât la pământ. Mi s-a părut că văd întreaga natură, în afară de om, lăudându-L şi adorându-L pe Dumnezeu. Am izbucnit în lacrimi, văzând că omenirea nu îl laudă pe Dumnezeu. Fără îndoială că lumina care strălucea în jurul meu era de aceeaşi natură cu cea care-l doborâse pe Saul pe drumul Damascului. Strălucea cu o asemenea putere, încât n-aş mai fi putut-o suporta mult timp. Nu puteam să trăiesc fără să mă bucur de prezenţa lui Dumnezeu şi, dacă un nor părea să treacă între El şi mine, nu mai puteam avea nici odihnă, nici să studiez, nici să fac vreun lucru cu satisfacţie sau folos până ce acest nor nu era cu desăvârşire risipit.

Nu puteam avea o mai intimă părtăşie cu Dumnezeu. Eram inundat de lacrimi de bucurie, de recunoştinţă şi de iubire.”

(Bernard de Perrot, Cele mai frumoase pagini de Finney, Editura Societatea Evanghelică Română, Bucureşti, 1993)

Eu vreau să fiu acel om!
Noiembrie 1, 2009

moody

Dwight L. Moody

În anul 1867 un tânăr a fost provocat de următoarele cuvinte ale unui evanghelist:

„Lumea nu a văzut încă ce poate face Dumnezeu printr-un om pe deplin dedicat Lui.”

Tânărul a plecat din locul acela cu un singur gând:

„Eu vreau să fiu acel om!”

Peste ani, el a ajuns să predice Evanghelia la peste 100 de milioane de oameni, să pună bazele unui institut biblic şi să fie iniţiatorul trezirilor din două naţiuni. Numele lui este Dwight L. Moody.

Mulţi se roagă pentru trezire spirituală zilele acestea. Alţii muncesc din greu pentru aceasta. Vrem ca oamenii să se întoarcă la Dumnezeu şi să fim martorii incredibilelor transformări. Ţin să vă spun că trezirea începe cu mine. Şi cu tine. Cu fiecare dintre noi. E nevoie să fim oamenii pe deplin dedicaţi Lui. Vă provoc să spunem şi noi:

„Eu vreau să fiu acel om!”

Rugăciunea aduce trezire spirituală
Octombrie 25, 2009

Cea mai rapidă creştere din lume o au bisericile din Coreea de Sud. Un cercetător, care voia să descopere secretul acestei creşteri spirituale, a intervievat un pastor al uneia dintre aceste biserici, despre cauzele acestei mişcări. El a întrebat despre clasele de şcoală duminicală, despre grupele de studiu, despre doctrina biblică a mesajelor şi despre grupele de lauda şi închinare.

La sfârşitul interviului, pastorul corean şi-a ridicat mâinile şi a spus reporterului :

„M-aţi întrebat despre orice altceva, dar aţi uitat lucrul esenţial! Nu m-aţi întrebat nimic despre timpul de rugaciune! Rugăciunea este piatra de căpătâi pentru o biserică înflăcărată! Noi petrecem, în fiecare zi, cel puţin 2 ore în rugăciune cu toată biserica…

Rugăciunea nu numai că deschide porţile cerului ci este şi calea prin care noi ne deschidem inima pentru lucrurile pentru care ne-am rugat. Rugăciunea ne uneşte pentru aceeaşi cauză, iar dragostea lui Dumnezeu ne înflăcărează. Pentru ce arzi? Sunt unii plini de râvnă pentru ceea ce este rău ! Fii gata să-ţi consumi viaţa pentru Dumnezeu şi pentru ceea ce este bine !

(sursa)

Charles Finney – O vizită la părinţii săi
Octombrie 23, 2009

„După scurtă vreme, am venit la Henderson, unde locuia tatăl meu, şi am mers să îl vizitez. Un singur membru al familiei noastre, cel mai tânăr dintre fraţii mei, se declarase pe vremuri credincios.

Tatăl meu a venit să mă întâmpine la poartă, zicându-mi:

Cum o mai duci, Charles?

Bine, tată, şi cu trupul şi cu sufletul. Dar voi iată că aţi îmbătrânit, aţi albit, şi eu nu am auzit niciodată o rugăciune în casa tatălui meu.

Tatăl meu își lăsă capul în jos, izbucni în plâns şi-mi zise:

Ştiu, fiule, vino şi roagă-te chiar tu!

Am intrat în casă şi am început să ne rugăm. Tatăl meu şi mama  mea au fost profund atinşi şi, puţin după aceea, s-au întors în mod serios la Dumnezeu.

Am rămas la Henderson două sau trei zile, stând de vorbă cu toţi cei cu care m-am întâlnit. Erau acolo două biserici, totuşi, din punct de vedere spiritual, oraşul nu era decât o pustie. După plecarea mea s-a ţinut o adunare lunară de rugăciune. Diaconul care o conducea a început să se roage. Vocea lui tremurând de flacăra sfântă mişca adunarea care a început să suspine, să geamă şi să plângă. Începând de la acea adunare, lucrarea lui Dumnezeu s-a răspândit în oraş şi în împrejurimile sale, în toate părţile.

Astfel se întinse acţiunea Duhului Sfânt din Adams, ca centru, aproape peste toate oraşele şi satele acelui ţinut.”

(Bernard de Perrot, Cele mai frumoase pagini de Finney, Editura Societatea Evanghelică Română, Bucureşti, 1993)

Creştini, treziţi-vă!
Octombrie 22, 2009

Charles Finney – Printre tineri
Octombrie 20, 2009

„Înainte de întoarcerea mea la Dumnezeu, conduceam societatea de cântare. Pastorul declarase că tinerii care făceau parte din ea se aflau atât de mult sub influenţa mea, încât credea că aceştia nu se vor putea întoarce la Dumnezeu atâta timp cât eu voi rămâne la Adams.

Pe de altă parte, mulţi oameni din localitate mă luau drept pretext în opoziţia lor faţă de credinţă.

Întoarceţi-l pe Finney la Dumnezeu, zicea unul dintre ei. Dacă îl întoarceţi pe el, voi crede!

Cum fusesem un lider pentru tineri, i-am convocat imediat pentru adunări speciale. Ei veniră toţi şi se întoarseră unul după altul, cu multă rapiditate, cu excepţia unuia singur, care, refuzând să se întoarcă, rămase în păcatele sale.

Lucrarea lui Dumnezeu a continuat în toate clasele sociale, şi nu numai la Adams, ci şi în afară, în toate direcţiile.

Puterea lui Dumnezeu era miraculoasă. În fiecare zi constatam cu surprindere că şi câteva cuvinte erau îndeajuns pentru a străpunge o inimă şi a o aduce la pocăinţă.”

(Bernard de Perrot, Cele mai frumoase pagini de Finney, Editura Societatea Evanghelică Română, Bucureşti, 1993)

Psalmul 57:8
Octombrie 16, 2009

Trezeşte-te, suflete! Treziţi-vă, alăută şi arfă! Mă voi trezi în zori de zi.

„The fire” – 12 minute care îţi pot schimba viaţa
Octombrie 6, 2009

Charles Finney – În jurul mesei de ceai
Octombrie 4, 2009

„În seara aceleiaşi zile, m-am dus la un prieten în a cărui familie trăia un tânăr funcţionar la o distilerie de rachiu. Când ne-am aşezat la masă gazdele m-au rugat să chem binecuvântarea lui Dumnezeu. N-o mai făcusem niciodată, dar nu am ezitat să mă rog. Deabia începusem să mă rog, că starea tinerilor de acolo îmi trezi mila până-ntr-atât încât izbucnii în plâns, fiind incapabil de a mai continua. Fiecare a rămas mut la locul său, în timp ce eu plângeam. În sfârşit, tânărul funcţionar părăsi brusc masa şi ieşi. A alergat în camera sa, s-a încuiat înăuntru şi nu a ieşit de acolo decât a doua zi, mărturisind nădejdea sa vie în Domnul Isus Hristos. El ajunse mai târziu şi pentru mulţi ani, un slujitor al Evangheliei dintre cei mai calificaţi.”

(Bernard de Perrot, Cele mai frumoase pagini de Finney, Editura Societatea Evanghelică Română, Bucureşti, 1993)

R.A.Torrey despre trezire
Octombrie 3, 2009

RATorrey

Reuben Archer Torrey

Au existat treziri religioase fără prea multă predicare, dar niciodată n-au existat treziri spirituale fără multă rugăciune„.

R. A: TORREY

Charles Finney, primele experienţe
Septembrie 22, 2009

A doua zi, după emoţionantele ceasuri pe care vi le-am descris, a venit la mine în birou un diacon din biserică.

– Domnule Finney, îmi zise, vă aduceţi aminte că la ora zece în dimineaţa aceasta, aveţi de apărat cauza mea în faţa tribunalului. Cred că sunteţi gata.

– Domnul m-a angajat să pledez pentru cauza Lui, nu pot pleda pentru dumneavoastră.

El mă privi cu surpridere, apoi strigă:

– Ce-aţi spus?

I-am repetat ceea ce îi spusesem. El şi-a plecat fruntea şi, fără să spună un cuvânt, a plecat. Citeşte mai departe…

Cine are nevoie de trezire?
Septembrie 18, 2009

marian

Marian Zaharia

Îmi amintesc în mod distinct de una dintre ocaziile în care am fost chemat să vorbesc la capela unei misiuni destinate unei comunităţi de romi. Pentru că adunarea era mică, formată din sugari pe calea credinţei, dar şi din lipsa unor slujitori ordinaţi, lucrul se făcea voluntar, responsabilităţile  împărțindu-se în cadrul unei echipe de misiune. Senzaţia la aceste întâlniri, atât de apăsătoare, din punct de vedere spiritual, şi adresate unor oameni pe deplin robiţi de o cultură a păcatului, era aceea a unui jucător de fotbal căruia i se cere să centreze, iar mai apoi să alerge din toate puterile pentru a da cu capul în propria minge. Eventual să şi înscrie. Inspirat de Dumnezeu, am hotărât ca titlul mesajului din acea zi să fie: „Este timpul să te trezeşti din somn!”.

Prima cântare pe care am propus-o, „Poporaşul meu, trezeşte-te!” nu a schimbat cu nimic din amorţeala auditoriului meu din acea dimineaţă. Citeşte mai departe…

Charles Finney – Întoarcerea la Dumnezeu (2)
Septembrie 15, 2009

Era pe colină, la nord de sat, o pădure în care mă plimbam aproape zilnic, când era timp frumos. Dar era octombrie şi vremea deselor mele plimbări trecuse. Cu toate acestea, în loc să mă întorc la birou, m-am îndreptat spre pădure, pentru că simţeam nevoia să fug de orice ureche, de orice ochi omenesc, pentru a-mi vărsa inima înaintea lui Dumnezeu.

Dar orgoliul meu trebuia să se mai arate o dată. În timp ce urcam colina, mi se părea mereu că mă vede cineva care crede că mă duc să mă rog. Mi-era aşa de frică de oameni, încât mă ascundeam mergând de-a lungul gardului, până m-am găsit în afara situaţiei de a fivăzut din sat. Ajuns în pădure, am găsit nişte copaci mari, căzuţi, astfel încât lăsau între ei un loc gol. Era ca un refugiu bine închis. M-am strecurat înăuntru şi am îngenunchiat ca să mă rog. Citeşte mai departe…

Andrew Bonar despre trezire
Septembrie 14, 2009

Trezirile încep cu oamenii lui Dumnezeu; Duhul Sfânt le atinge iarăşi inima şi le reînnoiește pasiunea, compasiunea şi  entuziasmul, dându-le o nouă lumină şi o nouă viaţă. După ce s-a îndreptat astfel către tine, El se mişcă înspre valea oaselor uscate… O, ce responsabilitate stă pe umerii Bisericii lui Dumnezeu! Dacă îl întristezi şi se depărtează de tine, ori dacă îi împiedici vizita, lumea, săracă şi pieritoare, va suferi teribil.”

ANDREW BONAR

 

Charles Finney – Întoarcerea la Dumnezeu
Septembrie 13, 2009

„În 1821, într-o duminică seară de toamnă, am luat hotărârea să rezolv problema mântuirii mele, să mă împac cu Dumnezeu, dacă acest lucru ar mai fi posibil. Dar, cum aveam multe lucruri de făcut, în biroul de avocat, am înţeles că nu mi-aş putea atinge scopul fără o dorinţă serioasă. Am luat deci hotărârea de a evita pe cât posibil tot ceea ce m-ar fi putut distrage şi de a mă dărui în întregime căutării mântuirii.

Dar eram foarte orgolios şi ştiam cu certitudine asta. Nu mă temeam să ies în evidenţă la adunările de rugăciune şi să acord cea mai mare atenţie problemelor religioase, până într-atât, încât ajunsesem să fiu considerat un „suflet neliniştit” – şi credeam că nu mă interesa deloc părerea oamenilor. Dar, trebuie să recunosc, nu eram deloc dispus să se ştie că eu căutam mântuirea. Citeşte mai departe…

Îndemnuri la trezire
Septembrie 12, 2009

Şi aceasta, fiindcă ştiţi în ce timp ne găsim, căci este chiar ceasul să vă treziţi din somn; căci acum mântuirea este mai aproape de noi, decât atunci când am crezut. Romani 13:11 

 Căci tot ceea ce este descoperit, lumină este. Pentru aceea zice: „Deşteaptă-te cel ce dormi şi te scoală din morţi şi te va lumina Hristos”. Efeseni 5:14