Dăruind lui Dumnezeu
Februarie 9, 2010

Richard Wurmbrand

Când ai dăruit totul lui Dumnezeu, afară de inima ta, să ştii că n-ai dăruit nimic.”

RICHARD WURMBRAND

Anunțuri

How great is our God!…
Ianuarie 16, 2010

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

Charles Finney – Vai de cel rău!
Noiembrie 21, 2009

„Nu mi-am făcut griji despre ceea ce le voi vorbi şi, când Duhul Sfânt a venit peste mine, am fost convins că, o dată momentul sosit, Dumnezeu îmi va da ceea ce am de spus. Când am văzut că nimeni nu mai putea intra, m-am ridicat şi, lăsând la o parte cântarea, am strigat:

Vai de cel rău! Lui îi va merge rău, căci va culege rodul faptelor lui. (Isaia 3:11) 

Duhul lui Dumnezeu a venit peste mine cu o asemenea putere, încât cuvântul Său în gura mea a fost ca un foc de baterie. Timp de o oră şi mai bine am putut vedea cum acest foc ardea totul în jurul lui. Cuvântul lui Dumnezeu era asemenea ciocanului care sfarmă stânca, asemenea sabiei care pătrunde până acolo încât „despart sufletul de trup” (Evrei 4:12). Am putut dedea cum convingerea de păcat punea stăpânire peste toţi ascultătorii.

Pe când se retrăgeau, am văzut o doamnă pe care o transportau într-o altă sală, pradă celei mai mari tulburări.”

(Bernard de Perrot, Cele mai frumoase pagini de Finney, Editura Societatea Evanghelică Română, Bucureşti, 1993)

Charles Finney – O viziune
Noiembrie 6, 2009

„Într-o dimineaţă, de cum am intrat în lăcaşul de închinare, slava lui Dumnezeu îmi apăru şi mă înfăşură cu o strălucire minunată, de nedescris care aproape că m-a doborât la pământ. Mi s-a părut că văd întreaga natură, în afară de om, lăudându-L şi adorându-L pe Dumnezeu. Am izbucnit în lacrimi, văzând că omenirea nu îl laudă pe Dumnezeu. Fără îndoială că lumina care strălucea în jurul meu era de aceeaşi natură cu cea care-l doborâse pe Saul pe drumul Damascului. Strălucea cu o asemenea putere, încât n-aş mai fi putut-o suporta mult timp. Nu puteam să trăiesc fără să mă bucur de prezenţa lui Dumnezeu şi, dacă un nor părea să treacă între El şi mine, nu mai puteam avea nici odihnă, nici să studiez, nici să fac vreun lucru cu satisfacţie sau folos până ce acest nor nu era cu desăvârşire risipit.

Nu puteam avea o mai intimă părtăşie cu Dumnezeu. Eram inundat de lacrimi de bucurie, de recunoştinţă şi de iubire.”

(Bernard de Perrot, Cele mai frumoase pagini de Finney, Editura Societatea Evanghelică Română, Bucureşti, 1993)

Eu vreau să fiu acel om!
Noiembrie 1, 2009

moody

Dwight L. Moody

În anul 1867 un tânăr a fost provocat de următoarele cuvinte ale unui evanghelist:

„Lumea nu a văzut încă ce poate face Dumnezeu printr-un om pe deplin dedicat Lui.”

Tânărul a plecat din locul acela cu un singur gând:

„Eu vreau să fiu acel om!”

Peste ani, el a ajuns să predice Evanghelia la peste 100 de milioane de oameni, să pună bazele unui institut biblic şi să fie iniţiatorul trezirilor din două naţiuni. Numele lui este Dwight L. Moody.

Mulţi se roagă pentru trezire spirituală zilele acestea. Alţii muncesc din greu pentru aceasta. Vrem ca oamenii să se întoarcă la Dumnezeu şi să fim martorii incredibilelor transformări. Ţin să vă spun că trezirea începe cu mine. Şi cu tine. Cu fiecare dintre noi. E nevoie să fim oamenii pe deplin dedicaţi Lui. Vă provoc să spunem şi noi:

„Eu vreau să fiu acel om!”

Cum să ne rugăm
Octombrie 17, 2009

rugaciunea unui copilÎntr-o zi, un preot aude o voce în biserică, dar cuvintele erau neinteligibile. Apropiindu-se de locul de unde venea vocea, el găseşte un copil care spunea ceva, şi îşi dă seama că nu-i înțelegea cuvintele fiindcă, de fapt, copilul repeta alfabetul. Atunci preotul l-a întrebat: – De ce tot repeți literele? – Păi, așa îmi fac eu rugăciunea, răspunde copilul. – Cum așa? Eu aud doar că spui alfabetul, se miră preotul. – Da, dar eu am uitat cuvintele rugăciunii şi atunci îi dau lui Dumnezeu literele, că știe El să le pună în ordinea care trebuie

Rugăciunea nu înseamnă repetarea unor cuvinte învăţate de la alţii. Ea este conversaţie cu Dumnezeu. În timp ce te rogi, duhul tău este conectat direct la Cer. Rugăciune implică adresare către Dumnezeu, dar mai ales ascultare.

Când vă rugaţi, să nu bolborosiţi aceleaşi vorbe, ca păgânii, cărora li se pare că, dacă spun o mulţime de vorbe, vor fi ascultaţi. (Matei 6:7)

Atunci când nu ştii cum să te rogi, cere-I Lui să te înveţe cum să o faci. El va lua literele alfabetului şi le va transforma în Cuvânt, aşezând rugăciunea corectă în inima şi pe buzele tale. Şi mai ales, învaţă să te rogi… rugându-te în fiecare zi.

Nu este un moment al zilei sau un loc anume mai potrivit decât altele pentru a sta de vorbă cu Creatorul Tău, care te iubeşte. Nu ai nevoie de invitaţie specială sau de audienţă. El este acolo mereu, aşteptându-te, aşa cum un Tată îşi aşteaptă copilul iubit.

Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit.  (Iacov 5:16b)

Îndrăzneala, pe care o avem la El, este că, dacă cerem ceva după voia Lui, ne ascultă. Şi dacă ştim că ne ascultă, orice i-am cere, ştim că suntem stăpâni pe lucrurile pe care I le-am cerut. (1 Ioan 5:14-15)

După ce am încheiat de scris articolul, bunul meu prieten, fratele Ghiţă Foica, a venit cu o completare izvorâtă din înţelepciunea vârstei petrecute în conversaţii lungi şi dese cu Dumnezeu:

1. Dacă vrei să te audă Dumnezeu când te rogi, trebuie să îl auzi şi tu când îţi vorbeşte!

2. În viaţa de rugăciune este mai bine să ai inima plină chiar dacă nu ai cuvinte, decât să ai cuvinte şi inima să îţi fie goală (John Bunyan).

Multumesc, frate Ghiţă. Aşa este…

„The fire” – 12 minute care îţi pot schimba viaţa
Octombrie 6, 2009

Cine are nevoie de trezire?
Septembrie 18, 2009

marian

Marian Zaharia

Îmi amintesc în mod distinct de una dintre ocaziile în care am fost chemat să vorbesc la capela unei misiuni destinate unei comunităţi de romi. Pentru că adunarea era mică, formată din sugari pe calea credinţei, dar şi din lipsa unor slujitori ordinaţi, lucrul se făcea voluntar, responsabilităţile  împărțindu-se în cadrul unei echipe de misiune. Senzaţia la aceste întâlniri, atât de apăsătoare, din punct de vedere spiritual, şi adresate unor oameni pe deplin robiţi de o cultură a păcatului, era aceea a unui jucător de fotbal căruia i se cere să centreze, iar mai apoi să alerge din toate puterile pentru a da cu capul în propria minge. Eventual să şi înscrie. Inspirat de Dumnezeu, am hotărât ca titlul mesajului din acea zi să fie: „Este timpul să te trezeşti din somn!”.

Prima cântare pe care am propus-o, „Poporaşul meu, trezeşte-te!” nu a schimbat cu nimic din amorţeala auditoriului meu din acea dimineaţă. Citeşte mai departe…

Charles Finney – Întoarcerea la Dumnezeu (2)
Septembrie 15, 2009

Era pe colină, la nord de sat, o pădure în care mă plimbam aproape zilnic, când era timp frumos. Dar era octombrie şi vremea deselor mele plimbări trecuse. Cu toate acestea, în loc să mă întorc la birou, m-am îndreptat spre pădure, pentru că simţeam nevoia să fug de orice ureche, de orice ochi omenesc, pentru a-mi vărsa inima înaintea lui Dumnezeu.

Dar orgoliul meu trebuia să se mai arate o dată. În timp ce urcam colina, mi se părea mereu că mă vede cineva care crede că mă duc să mă rog. Mi-era aşa de frică de oameni, încât mă ascundeam mergând de-a lungul gardului, până m-am găsit în afara situaţiei de a fivăzut din sat. Ajuns în pădure, am găsit nişte copaci mari, căzuţi, astfel încât lăsau între ei un loc gol. Era ca un refugiu bine închis. M-am strecurat înăuntru şi am îngenunchiat ca să mă rog. Citeşte mai departe…

Charles Finney – Întoarcerea la Dumnezeu
Septembrie 13, 2009

„În 1821, într-o duminică seară de toamnă, am luat hotărârea să rezolv problema mântuirii mele, să mă împac cu Dumnezeu, dacă acest lucru ar mai fi posibil. Dar, cum aveam multe lucruri de făcut, în biroul de avocat, am înţeles că nu mi-aş putea atinge scopul fără o dorinţă serioasă. Am luat deci hotărârea de a evita pe cât posibil tot ceea ce m-ar fi putut distrage şi de a mă dărui în întregime căutării mântuirii.

Dar eram foarte orgolios şi ştiam cu certitudine asta. Nu mă temeam să ies în evidenţă la adunările de rugăciune şi să acord cea mai mare atenţie problemelor religioase, până într-atât, încât ajunsesem să fiu considerat un „suflet neliniştit” – şi credeam că nu mă interesa deloc părerea oamenilor. Dar, trebuie să recunosc, nu eram deloc dispus să se ştie că eu căutam mântuirea. Citeşte mai departe…