Archive for Noiembrie 2009

Charles Finney – Vai de cel rău!
Noiembrie 21, 2009

„Nu mi-am făcut griji despre ceea ce le voi vorbi şi, când Duhul Sfânt a venit peste mine, am fost convins că, o dată momentul sosit, Dumnezeu îmi va da ceea ce am de spus. Când am văzut că nimeni nu mai putea intra, m-am ridicat şi, lăsând la o parte cântarea, am strigat:

Vai de cel rău! Lui îi va merge rău, căci va culege rodul faptelor lui. (Isaia 3:11) 

Duhul lui Dumnezeu a venit peste mine cu o asemenea putere, încât cuvântul Său în gura mea a fost ca un foc de baterie. Timp de o oră şi mai bine am putut vedea cum acest foc ardea totul în jurul lui. Cuvântul lui Dumnezeu era asemenea ciocanului care sfarmă stânca, asemenea sabiei care pătrunde până acolo încât „despart sufletul de trup” (Evrei 4:12). Am putut dedea cum convingerea de păcat punea stăpânire peste toţi ascultătorii.

Pe când se retrăgeau, am văzut o doamnă pe care o transportau într-o altă sală, pradă celei mai mari tulburări.”

(Bernard de Perrot, Cele mai frumoase pagini de Finney, Editura Societatea Evanghelică Română, Bucureşti, 1993)

Where Are The Men Of God, by Steve Hill
Noiembrie 15, 2009

Charles Finney – O zi de rugăciune
Noiembrie 15, 2009

„Am convenit, diaconul şi cu mine, să petrecem ziua următoare în post şi rugăciune, separat dimineaţa şi împreună după-amiaza. A doua zi au parvenit la urechile mele ameninţările populaţiei. Era vorba să-mi dea paşaportul, să mă înjosească, să mă ungă cu gudron şi pene. Mulţi mă blestemau şi ziceau că-i făcusem să jure să nu-I slujească lui Dumnezeu, că-i făcusem să depună un jurământ public şi solemn de lepădare de Hristos.

După-amiază ne-am întâlnit, diaconul şi cu mine, într-o pădure şi am petrecut toată după-amiaza în rugăciune. Când s-a apropiat noaptea, Domnul a scos inima noastră la loc larg şi ne-a promis biruinţa.

Când a venit ora de adunare, am părăsit pădurea şi ne-am întors în sat. Mulţimea umplea în întregime sala de întrunire şi cei ce încă nu se duseseră acolo, văzându-ne trecând s-au grăbit să-şi părăsească unii afacerile, alţii fâneţele şi s-au dus la locul de închinare care era plin din cale-afară.”

(Bernard de Perrot, Cele mai frumoase pagini de Finney, Editura Societatea Evanghelică Română, Bucureşti, 1993)

Charles Finney – Un lucru de făcut
Noiembrie 10, 2009

„Citând cuvintele slujitorului lui Avraam, le-am spus: „Acum dacă voiţi să arătaţi bunăvoinţă şi credincioşie faţă de stăpânul meu, spuneţi-mi; dacă nu, spuneţi-mi iarăşi, ca să mă îndrept la dreapta sau la stânga.”(Geneza 24:49. Le-am dezvoltat această temă în toate felurile, sfătuindu-i şi grăbindu-i să îmi spună ce au hotărât.

– Dacă n-aveţi intenţia să deveniţi creştini, le-am spus eu, dacă nu vreţi să vă înrolaţi în serviciul lui Isus Hristos trebuie s-o ştiu, ca să nu-mi mai pierd timpul pe lângă voi.

După ce m-am explicat bine, am observat că au înţeles bine şi că erau foarte surprinşi de modul meu de a proceda.

– Acum, le-am zis, trebuie să ştiu la ce să mă aştept. Cei care vor să se împace cu Dumnezeu să facă bine să se ridice în picioare. Cei ce, dimpotrivă, nu vor cu adevărat să devină creştini, să rămână jos.

Citeşte mai departe…

Charles Finney – Cea dintâi misiune
Noiembrie 10, 2009

„Mi-am început munca în oraşul Evan’s Mills, unde erau două biserici: una congregaţionistă, fără pastor, şi cealaltă baptistă, cu un pastor.

Oamnenii din Evan’s Mills au fost extrem de interesaţi de predica mea. Ascultătorii erau copleşiţi şi predicile mele lăudate. Biserica congregaţionistă conta pe o trezire şi era de aşteptat o mare propăşire. Fiecare predică, într-adevăr, producea convingerea de păcat la câţiva oameni. Totuşi, această convingere era departe de a fi generală.

Iar eu nu eram deloc satisfăcut. De aceea, după ce am predicat două sau trei duminici, şi câteva seri pe săptămână, le-am spus ascultătorilor mei că am venit acolo pentru mântuirea sufletelor lor; că ştiam că ei îmi laudă predicile, dar că, după toate acestea, eu nu venisem spre a le plăcea lor, ci pentru a-i aduce la pocăinţă; că puţin îmi păsa dacă predica mea era sau nu pe gustul lor, că era ceva care nu mergea deloc, fie la mine, fie la ei; că interesul manifestat faţă de predicarea mea nu le făcea nici un bine şi că nu mai puteam continua să-mi irosesc timpul pe lângă ei, dacă nu primeau Evanghelia.”

(Bernard de Perrot, Cele mai frumoase pagini de Finney, Editura Societatea Evanghelică Română, Bucureşti, 1993)

Cel mai important lucru pe care îl poate face un creştin
Noiembrie 7, 2009

chucksmith

Chuck Smith

Cel mai important lucru pe care îl poate face un creştin născut din nou este să se roage.”

CHUCK SMITH

Charles Finney – O viziune
Noiembrie 6, 2009

„Într-o dimineaţă, de cum am intrat în lăcaşul de închinare, slava lui Dumnezeu îmi apăru şi mă înfăşură cu o strălucire minunată, de nedescris care aproape că m-a doborât la pământ. Mi s-a părut că văd întreaga natură, în afară de om, lăudându-L şi adorându-L pe Dumnezeu. Am izbucnit în lacrimi, văzând că omenirea nu îl laudă pe Dumnezeu. Fără îndoială că lumina care strălucea în jurul meu era de aceeaşi natură cu cea care-l doborâse pe Saul pe drumul Damascului. Strălucea cu o asemenea putere, încât n-aş mai fi putut-o suporta mult timp. Nu puteam să trăiesc fără să mă bucur de prezenţa lui Dumnezeu şi, dacă un nor părea să treacă între El şi mine, nu mai puteam avea nici odihnă, nici să studiez, nici să fac vreun lucru cu satisfacţie sau folos până ce acest nor nu era cu desăvârşire risipit.

Nu puteam avea o mai intimă părtăşie cu Dumnezeu. Eram inundat de lacrimi de bucurie, de recunoştinţă şi de iubire.”

(Bernard de Perrot, Cele mai frumoase pagini de Finney, Editura Societatea Evanghelică Română, Bucureşti, 1993)

Eu vreau să fiu acel om!
Noiembrie 1, 2009

moody

Dwight L. Moody

În anul 1867 un tânăr a fost provocat de următoarele cuvinte ale unui evanghelist:

„Lumea nu a văzut încă ce poate face Dumnezeu printr-un om pe deplin dedicat Lui.”

Tânărul a plecat din locul acela cu un singur gând:

„Eu vreau să fiu acel om!”

Peste ani, el a ajuns să predice Evanghelia la peste 100 de milioane de oameni, să pună bazele unui institut biblic şi să fie iniţiatorul trezirilor din două naţiuni. Numele lui este Dwight L. Moody.

Mulţi se roagă pentru trezire spirituală zilele acestea. Alţii muncesc din greu pentru aceasta. Vrem ca oamenii să se întoarcă la Dumnezeu şi să fim martorii incredibilelor transformări. Ţin să vă spun că trezirea începe cu mine. Şi cu tine. Cu fiecare dintre noi. E nevoie să fim oamenii pe deplin dedicaţi Lui. Vă provoc să spunem şi noi:

„Eu vreau să fiu acel om!”