Archive for Octombrie 2009

Cercetează-te!
Octombrie 25, 2009

Anunțuri

Rugăciunea aduce trezire spirituală
Octombrie 25, 2009

Cea mai rapidă creştere din lume o au bisericile din Coreea de Sud. Un cercetător, care voia să descopere secretul acestei creşteri spirituale, a intervievat un pastor al uneia dintre aceste biserici, despre cauzele acestei mişcări. El a întrebat despre clasele de şcoală duminicală, despre grupele de studiu, despre doctrina biblică a mesajelor şi despre grupele de lauda şi închinare.

La sfârşitul interviului, pastorul corean şi-a ridicat mâinile şi a spus reporterului :

„M-aţi întrebat despre orice altceva, dar aţi uitat lucrul esenţial! Nu m-aţi întrebat nimic despre timpul de rugaciune! Rugăciunea este piatra de căpătâi pentru o biserică înflăcărată! Noi petrecem, în fiecare zi, cel puţin 2 ore în rugăciune cu toată biserica…

Rugăciunea nu numai că deschide porţile cerului ci este şi calea prin care noi ne deschidem inima pentru lucrurile pentru care ne-am rugat. Rugăciunea ne uneşte pentru aceeaşi cauză, iar dragostea lui Dumnezeu ne înflăcărează. Pentru ce arzi? Sunt unii plini de râvnă pentru ceea ce este rău ! Fii gata să-ţi consumi viaţa pentru Dumnezeu şi pentru ceea ce este bine !

(sursa)

Charles Finney – O vizită la părinţii săi
Octombrie 23, 2009

„După scurtă vreme, am venit la Henderson, unde locuia tatăl meu, şi am mers să îl vizitez. Un singur membru al familiei noastre, cel mai tânăr dintre fraţii mei, se declarase pe vremuri credincios.

Tatăl meu a venit să mă întâmpine la poartă, zicându-mi:

Cum o mai duci, Charles?

Bine, tată, şi cu trupul şi cu sufletul. Dar voi iată că aţi îmbătrânit, aţi albit, şi eu nu am auzit niciodată o rugăciune în casa tatălui meu.

Tatăl meu își lăsă capul în jos, izbucni în plâns şi-mi zise:

Ştiu, fiule, vino şi roagă-te chiar tu!

Am intrat în casă şi am început să ne rugăm. Tatăl meu şi mama  mea au fost profund atinşi şi, puţin după aceea, s-au întors în mod serios la Dumnezeu.

Am rămas la Henderson două sau trei zile, stând de vorbă cu toţi cei cu care m-am întâlnit. Erau acolo două biserici, totuşi, din punct de vedere spiritual, oraşul nu era decât o pustie. După plecarea mea s-a ţinut o adunare lunară de rugăciune. Diaconul care o conducea a început să se roage. Vocea lui tremurând de flacăra sfântă mişca adunarea care a început să suspine, să geamă şi să plângă. Începând de la acea adunare, lucrarea lui Dumnezeu s-a răspândit în oraş şi în împrejurimile sale, în toate părţile.

Astfel se întinse acţiunea Duhului Sfânt din Adams, ca centru, aproape peste toate oraşele şi satele acelui ţinut.”

(Bernard de Perrot, Cele mai frumoase pagini de Finney, Editura Societatea Evanghelică Română, Bucureşti, 1993)

Creştini, treziţi-vă!
Octombrie 22, 2009

Charles Finney – Printre tineri
Octombrie 20, 2009

„Înainte de întoarcerea mea la Dumnezeu, conduceam societatea de cântare. Pastorul declarase că tinerii care făceau parte din ea se aflau atât de mult sub influenţa mea, încât credea că aceştia nu se vor putea întoarce la Dumnezeu atâta timp cât eu voi rămâne la Adams.

Pe de altă parte, mulţi oameni din localitate mă luau drept pretext în opoziţia lor faţă de credinţă.

Întoarceţi-l pe Finney la Dumnezeu, zicea unul dintre ei. Dacă îl întoarceţi pe el, voi crede!

Cum fusesem un lider pentru tineri, i-am convocat imediat pentru adunări speciale. Ei veniră toţi şi se întoarseră unul după altul, cu multă rapiditate, cu excepţia unuia singur, care, refuzând să se întoarcă, rămase în păcatele sale.

Lucrarea lui Dumnezeu a continuat în toate clasele sociale, şi nu numai la Adams, ci şi în afară, în toate direcţiile.

Puterea lui Dumnezeu era miraculoasă. În fiecare zi constatam cu surprindere că şi câteva cuvinte erau îndeajuns pentru a străpunge o inimă şi a o aduce la pocăinţă.”

(Bernard de Perrot, Cele mai frumoase pagini de Finney, Editura Societatea Evanghelică Română, Bucureşti, 1993)

Cum să ne rugăm
Octombrie 17, 2009

rugaciunea unui copilÎntr-o zi, un preot aude o voce în biserică, dar cuvintele erau neinteligibile. Apropiindu-se de locul de unde venea vocea, el găseşte un copil care spunea ceva, şi îşi dă seama că nu-i înțelegea cuvintele fiindcă, de fapt, copilul repeta alfabetul. Atunci preotul l-a întrebat: – De ce tot repeți literele? – Păi, așa îmi fac eu rugăciunea, răspunde copilul. – Cum așa? Eu aud doar că spui alfabetul, se miră preotul. – Da, dar eu am uitat cuvintele rugăciunii şi atunci îi dau lui Dumnezeu literele, că știe El să le pună în ordinea care trebuie

Rugăciunea nu înseamnă repetarea unor cuvinte învăţate de la alţii. Ea este conversaţie cu Dumnezeu. În timp ce te rogi, duhul tău este conectat direct la Cer. Rugăciune implică adresare către Dumnezeu, dar mai ales ascultare.

Când vă rugaţi, să nu bolborosiţi aceleaşi vorbe, ca păgânii, cărora li se pare că, dacă spun o mulţime de vorbe, vor fi ascultaţi. (Matei 6:7)

Atunci când nu ştii cum să te rogi, cere-I Lui să te înveţe cum să o faci. El va lua literele alfabetului şi le va transforma în Cuvânt, aşezând rugăciunea corectă în inima şi pe buzele tale. Şi mai ales, învaţă să te rogi… rugându-te în fiecare zi.

Nu este un moment al zilei sau un loc anume mai potrivit decât altele pentru a sta de vorbă cu Creatorul Tău, care te iubeşte. Nu ai nevoie de invitaţie specială sau de audienţă. El este acolo mereu, aşteptându-te, aşa cum un Tată îşi aşteaptă copilul iubit.

Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit.  (Iacov 5:16b)

Îndrăzneala, pe care o avem la El, este că, dacă cerem ceva după voia Lui, ne ascultă. Şi dacă ştim că ne ascultă, orice i-am cere, ştim că suntem stăpâni pe lucrurile pe care I le-am cerut. (1 Ioan 5:14-15)

După ce am încheiat de scris articolul, bunul meu prieten, fratele Ghiţă Foica, a venit cu o completare izvorâtă din înţelepciunea vârstei petrecute în conversaţii lungi şi dese cu Dumnezeu:

1. Dacă vrei să te audă Dumnezeu când te rogi, trebuie să îl auzi şi tu când îţi vorbeşte!

2. În viaţa de rugăciune este mai bine să ai inima plină chiar dacă nu ai cuvinte, decât să ai cuvinte şi inima să îţi fie goală (John Bunyan).

Multumesc, frate Ghiţă. Aşa este…

Psalmul 57:8
Octombrie 16, 2009

Trezeşte-te, suflete! Treziţi-vă, alăută şi arfă! Mă voi trezi în zori de zi.

„The fire” – 12 minute care îţi pot schimba viaţa
Octombrie 6, 2009

Charles Finney – În jurul mesei de ceai
Octombrie 4, 2009

„În seara aceleiaşi zile, m-am dus la un prieten în a cărui familie trăia un tânăr funcţionar la o distilerie de rachiu. Când ne-am aşezat la masă gazdele m-au rugat să chem binecuvântarea lui Dumnezeu. N-o mai făcusem niciodată, dar nu am ezitat să mă rog. Deabia începusem să mă rog, că starea tinerilor de acolo îmi trezi mila până-ntr-atât încât izbucnii în plâns, fiind incapabil de a mai continua. Fiecare a rămas mut la locul său, în timp ce eu plângeam. În sfârşit, tânărul funcţionar părăsi brusc masa şi ieşi. A alergat în camera sa, s-a încuiat înăuntru şi nu a ieşit de acolo decât a doua zi, mărturisind nădejdea sa vie în Domnul Isus Hristos. El ajunse mai târziu şi pentru mulţi ani, un slujitor al Evangheliei dintre cei mai calificaţi.”

(Bernard de Perrot, Cele mai frumoase pagini de Finney, Editura Societatea Evanghelică Română, Bucureşti, 1993)

R.A.Torrey despre trezire
Octombrie 3, 2009

RATorrey

Reuben Archer Torrey

Au existat treziri religioase fără prea multă predicare, dar niciodată n-au existat treziri spirituale fără multă rugăciune„.

R. A: TORREY