Niciodată nu v-am cunoscut!
Februarie 7, 2010

Evanghelia după Matei, Capitolul 7:

21 Nu orișicine-Mi zice: „Doamne, Doamne!” va intra în Împărăția cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu care este în ceruri.
22 Mulți Îmi vor zice în ziua aceea: „Doamne, Doamne! N-am proorocit noi în Numele Tau? N-am scos noi draci în Numele Tău? Și n-am facut noi multe minuni în Numele Tău?”
23 Atunci le voi spune curat: „Niciodată nu v-am cunoscut; departați-va dela Mine, voi toți cari lucrați fărădelege!

Biblia ostaşului
Ianuarie 29, 2010


Pr. Iosif Trifa

Biblia este legătura mea zilnică cu Mântuitorul.

De câte ori deschid şi citesc în ea, simţesc ceva ce trece din ea în mine şi îmi umple casa sufletului meu cu lumină, cu putere, tărie şi bucurie sufletească. Prin citirea Bibliei, în toată ziua mă întâlnesc cu Mântuitorul meu Iisus Hristos şi stau de vorbă cu El şi El cu mine. Tot ce simt şi tot ce am este al Bibliei. Luaţi-mi Biblia şi mi-aţi luat totul, opriţi-mă să citesc în ea şi lumina din mine se va stinge…

Toată tăria mea este Biblia. Ea mă întăreşte, mă luminează, mă îndeamnă în toate împrejurările vieţii… Ea îmi dă armele ce trebuie unui bun ostaş al lui Hristos…”

PR. IOSIF TRIFA

Charles Finney – O zi de rugăciune
Noiembrie 15, 2009

„Am convenit, diaconul şi cu mine, să petrecem ziua următoare în post şi rugăciune, separat dimineaţa şi împreună după-amiaza. A doua zi au parvenit la urechile mele ameninţările populaţiei. Era vorba să-mi dea paşaportul, să mă înjosească, să mă ungă cu gudron şi pene. Mulţi mă blestemau şi ziceau că-i făcusem să jure să nu-I slujească lui Dumnezeu, că-i făcusem să depună un jurământ public şi solemn de lepădare de Hristos.

După-amiază ne-am întâlnit, diaconul şi cu mine, într-o pădure şi am petrecut toată după-amiaza în rugăciune. Când s-a apropiat noaptea, Domnul a scos inima noastră la loc larg şi ne-a promis biruinţa.

Când a venit ora de adunare, am părăsit pădurea şi ne-am întors în sat. Mulţimea umplea în întregime sala de întrunire şi cei ce încă nu se duseseră acolo, văzându-ne trecând s-au grăbit să-şi părăsească unii afacerile, alţii fâneţele şi s-au dus la locul de închinare care era plin din cale-afară.”

(Bernard de Perrot, Cele mai frumoase pagini de Finney, Editura Societatea Evanghelică Română, Bucureşti, 1993)