Charles Finney – O viziune

„Într-o dimineaţă, de cum am intrat în lăcaşul de închinare, slava lui Dumnezeu îmi apăru şi mă înfăşură cu o strălucire minunată, de nedescris care aproape că m-a doborât la pământ. Mi s-a părut că văd întreaga natură, în afară de om, lăudându-L şi adorându-L pe Dumnezeu. Am izbucnit în lacrimi, văzând că omenirea nu îl laudă pe Dumnezeu. Fără îndoială că lumina care strălucea în jurul meu era de aceeaşi natură cu cea care-l doborâse pe Saul pe drumul Damascului. Strălucea cu o asemenea putere, încât n-aş mai fi putut-o suporta mult timp. Nu puteam să trăiesc fără să mă bucur de prezenţa lui Dumnezeu şi, dacă un nor părea să treacă între El şi mine, nu mai puteam avea nici odihnă, nici să studiez, nici să fac vreun lucru cu satisfacţie sau folos până ce acest nor nu era cu desăvârşire risipit.

Nu puteam avea o mai intimă părtăşie cu Dumnezeu. Eram inundat de lacrimi de bucurie, de recunoştinţă şi de iubire.”

(Bernard de Perrot, Cele mai frumoase pagini de Finney, Editura Societatea Evanghelică Română, Bucureşti, 1993)

2 Răspunsuri

  1. Slava Lui…e minunat sa stai in prezenta Lui !!!

    • @urmarindsfintenia: de acord. Nu te poti intalni cu Dumnezeu si sa nu exclami asta…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: