Charles Finney, primele experienţe

A doua zi, după emoţionantele ceasuri pe care vi le-am descris, a venit la mine în birou un diacon din biserică.

– Domnule Finney, îmi zise, vă aduceţi aminte că la ora zece în dimineaţa aceasta, aveţi de apărat cauza mea în faţa tribunalului. Cred că sunteţi gata.

– Domnul m-a angajat să pledez pentru cauza Lui, nu pot pleda pentru dumneavoastră.

El mă privi cu surpridere, apoi strigă:

– Ce-aţi spus?

I-am repetat ceea ce îi spusesem. El şi-a plecat fruntea şi, fără să spună un cuvânt, a plecat.

Câteva clipe mai târziu, trecând pe stradă, l-am văzut pe diaconul acela nemişcat, căzut în cea mai adâncă meditaţie. El a plecat, s-a împăcat apoi cu partea adversă şi procesul n-a mai avut loc. Începând din ziua aceea, el a devenit un om al rugăciunii şi a trăit nişte experienţe care l-au înălţat pe o treaptă pe care până atunci nu o luase în seamă.

(Bernard de Perrot, Cele mai frumoase pagini de Finney, Editura Societatea Evanghelică Română, Bucureşti, 1993)

There are no comments on this post.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: