Charles Finney – Întoarcerea la Dumnezeu

„În 1821, într-o duminică seară de toamnă, am luat hotărârea să rezolv problema mântuirii mele, să mă împac cu Dumnezeu, dacă acest lucru ar mai fi posibil. Dar, cum aveam multe lucruri de făcut, în biroul de avocat, am înţeles că nu mi-aş putea atinge scopul fără o dorinţă serioasă. Am luat deci hotărârea de a evita pe cât posibil tot ceea ce m-ar fi putut distrage şi de a mă dărui în întregime căutării mântuirii.

Dar eram foarte orgolios şi ştiam cu certitudine asta. Nu mă temeam să ies în evidenţă la adunările de rugăciune şi să acord cea mai mare atenţie problemelor religioase, până într-atât, încât ajunsesem să fiu considerat un „suflet neliniştit” – şi credeam că nu mă interesa deloc părerea oamenilor. Dar, trebuie să recunosc, nu eram deloc dispus să se ştie că eu căutam mântuirea.

Când mă rugam, o făceam cu o voce coborâtă, după ce astupam gaura cheii, astfel încât nimeni să nu poată zări ce făceam eu. Până atunci, Biblia mea rămăsese pe masă cu celelalte cărţi de jurisprudenţă şi nu mă jenam să fiu văzut citind-o, mai mult decât aş fi văzut citind orice altă carte. Dar, de cum mi-am pus în minte să caut mântuirea, am ascuns Biblia. Dacă venea cineva şi mă găsea citind din ea, o lăsam imediat din mână şi o acopeream cu celelalte cărţi. Şi, departe de a fi dispus, ca mai înainte, să stau de vorbă cu oricine despre mântuire, acum, dimpotrivă, nu mai voiam să stau de vorbă despre asta cu nimeni.

Atunci mântuirea mi-a apărut sub aspectul său real. Am văzut limpede realitatea şi plănătatea ispăşirii făcute de Domnul Isus Hristos. Am înţeles că lucrarea Sa este o lucrare completă şi că tot ce îmi cerea Dumnezeu  era să consimt la abandonarea păcatului şi la primirea Domnului Isus. Mântuirea nu era o lucrare pe care aş fi putut-o realiza prin propriile mele resurse. Ea era în întregime în Isus Hristos care mi se dăruia ca Dumnezeul şi Mântuitorul meu.

Curând, conştiinţei mele i s-a pus întrebarea:

– Vrei să primeşti acum, astăzi?

– Da, am răspuns eu, vreau să primesc astăzi, mai bine mor decât să mă lipsesc de ea.”

 

(Bernard de Perrot, Cele mai frumoase pagini de Finney, Editura Societatea Evanghelică Română, Bucureşti, 1993)

There are no comments on this post.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: